Când funcţionăm cu mentalitate deschisă, ne vedem colegii ca oameni care lucrează pentru acelaşi obiectiv. În loc să fim concentraţi pe sine, ne concentrăm pe ceilalţi şi le luăm în considerare nevoile şi obiectivele. Doar fiind cu mentalitate deschisă ne putem vedea propriul impact.
Odată la câţiva ani, circulă pe social media un video cu nişte copii adorabili care împing cărucioare de cumpărături de jucărie. Filmuleţul face parte dintr-un studiu despre dezvoltarea copiilor, numit „Dezvoltarea Conştientizării Corpului”, cunoscut şi ca „Studiul Căruciorul de Cumpărături”.
Construcţia studiului a fost simplă. Cercetătorii au pus un covoraş mic în spatele coşului de cumpărături şi au direcţionat copiii să împingă căruciorul de jucărie spre părinţii lor. Pentru a muta căruciorul, ei trebuiau să apuce mânerul, iar asta însemna că urmau să calce pe covoraş. Stând pe covoraş cu toată greutatea îi împiedica să mute căruciorul.
Copiii mai mici se chinuiau să mute căruciorul. Tălpile lor stăteau pe covoraş în timp ce împingeau sau se urcau pe cărucior până când într-un final renunţau. Copiii mai mari, având conştientizarea de sine mai dezvoltată, aveau de departe mai multe reuşite. Erau capabili să se uite după sursa problemei şi să vadă unde este dilema. Se uitau la picioarele lor, coborau de pe covoraş şi abordau problema într-un mod nou. Au înţeles că pentru a muta căruciorul, aveau nevoie să se mute ei înşişi.
Nu căruciorul de cumpărături era problema, ci faptul că stăteau pe covoraş.
În organizaţiile noastre, metaforic vorbind, întotdeauna împingem cărucioare de cumpărături. Fiecare apucăm mânerul în timp ce lucrăm împreună pentru obiective comune şi pentru obiective de echipă, departamente, divizii şi companii. Când ne chinuim să obţinem rezultate, ne frustrăm şi căutăm sursa problemei. Deseori, asta conduce la presupuneri şi la etichetarea altor oameni. Punând întrebări precum:
Cine stă pe covoraş?
Nu ştiu că trebuie să se dea jos de pe covoraş?
Cine nu împinge la fel de tare?
Cine împinge în direcţia greşită? Cine ne stă în cale?
Cine ar putea fi presat să împingă mai tare?
Sursa problemei este evidentă. Ei sunt de vină!
Precum copiii mici din studiu, nici noi nu ne uităm la propriile tălpi. Când funcţionăm dintr-o mentalitate închisă, ne concentrăm pe propriile rezultate şi obiective. Alţii sunt obstacole pe care dăm vina, vehicule pe care le folosim sau nerelevanţi pe care îi ignorăm pentru a obţine ceea ce ne dorim. Nu avem nevoie să vedem cum contribuim la problemă, pentru că ceilalţi sunt problema. Tălpile noastre stau ferm pe covoraş. Căruciorul refuză cu încăpăţânare să se mişte.
Când funcţionăm cu o mentalitate deschisă, ne vedem colegii ca oameni care lucrează la acelaşi obiectiv. Decât să fim concentraţi pe sine, ne concentrăm pe ceilalţi şi le luăm în considerare nevoile şi obiectivele. Doar având o mentalitate deschisă devenim conştienţi de impactul pe care îl avem.
Mentalitatea Deschisă descătuşează nivelul de colaborare pe care trebuie să-l aibă organizaţiile pentru a atinge obiective importante. Când sunt aplicate sistematic, fiecare persoană care împinge căruciorul va lucra fiind conştientă de ce încearcă ceilalţi să obţină şi îşi ajustează eforturile pentru a fi mai de ajutor.
Când ne transformăm mentalitatea într-una deschisă, ne vedem impactul şi ne schimbăm comportamentul.
Ne dăm jos de pe covoraş.
Căruciorul de cumpărături se mişcă.
Te simţi blocat? Te ajutăm să ieşi din blocaj, iar organizaţia ta să îşi atingă potenţialul. Primul pas este înscrierea la workshop-ul Open – Dezvoltarea unei Mentalităţi Deschise, din 11-12 februarie 2022, ce se va desfăşura în Bucureşti.
Înscrieri: https://bit.ly/openOM2022
Detalii despre eveniment: https://www.idp-romania.ro/event/dezvoltarea-unei-mentalitati-deschise-11-12-februarie-2022/
Articol tradus: https://arbinger.com/Blog/How_to_Move_the_Needle_in_Your_Organization
Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/shopping-cart-beside-brick-wall-3477853/