Când auzim definiţia mentalităţii deschise în conceptul Arbinger, poate părea aplicabil doar în anumite condiţii sau contexte. Facem referire la ideea că a avea mentalitate deschisă înseamnă să văd provocările, nevoile, obiectivele celuilalt ca fiind la fel de importante ca ale mele.
La unul dintre cursurile de Mentalitate Deschisă în Educaţie susţinute pentru profesori în cadrul SuperTeach am avut un exemplu revelator. După ce am trecut prin câteva instrumente şi am lucrat pe exemplele personale, unul dintre participanţi a considerat că nu poate aplica instrumentele în contextul său de predare. Instrumentele păreau aplicabile doar în şcoli în care nu există probleme precum copii care nu ştiu cum să se lege la şireturi, care nu au ce să mănânce sau care se confruntă cu alte greutăţi de acest gen. Dacă ne limităm rolul doar la activităţile clar stabilite de fişa postului, într-adevăr ar putea părea că în astfel de situaţii un profesor nu are ce să facă.
Schimbarea de mentalitate intervine acolo când ne conştientizăm impactul într-un ansamblu. Şi astfel soluţiile pentru situaţia prezentată au venit rapid de la ceilalţi participanţi: „Poate că tu de fapt ai un rol mai important decât să le predai acelor copii: tu îi poţi învăţa să se lege la şireturi, să ţină corect furculiţa în mână, poţi strânge resurse care să le acopere lipsurile materiale. Şi în acest mod tu poţi face diferenţa în viaţa acelui copil mai mult decât prin a-i preda o materie.”
Mentalitate deschisă înseamnă să vezi nevoia cuiva şi să acţionezi dincolo de rolul „oficial” sau de ce „trebuie să faci”. La un nivel profund uman, înseamnă să vezi nevoia reală şi să acţionezi conform primului instinct de a ajuta, să nu îţi trădezi această simţire.
Din mentalitate deschisă, ce acţiune concretă poţi face astăzi pentru cineva?
Sursa foto: https://www.pexels.com/photo/cheerful-schoolgirl-doing-homework-with-teacher-in-classroom-4173331/