Anul trecut, la Conferința Super Teach de la Cluj, m-am întâlnit prima oară cu ideea de mentalitate deschisă în educație. Când am auzit descrierea conceptului, mi-am zis: “uite ceva ce ar putea sintetiza foarte bine modul în care profesorii ar trebui să se raporteze la actul educațional”.
În general, discuțiile legate de reformarea sistemului de învățământ vizează mai mult conținutul curricular și metodele de predare și, mai puțin, sau aproape deloc, schimbarea mentalității profesorilor și importanța mediului de învățare (cum arată școlile, care este nivelul de dotare cu infrastructură și aparatură modernă).
La SuperTeach am auzit pentru prima oară despre a vedea măreția în fiecare copil, iar această idee m-a determinat să vreau să aflu mai mult despre metoda de a preda cu mentalitate deschisă devoltată de Institutul Arbinger. Mi-am cumpărat cartea „Mentalitate deschisă”, m-am înscris la cursul destinat profesorilor deși șansele să fiu acceptată erau mici deoarece eu sunt formator și nu profesor în accepțiunea clasică a termenului. Dar, oamenii care promovează mentalitatea deschisă au dovedit că o și au și o practică așa că am primit șansa de a participa la cursul de la Cluj alături de profesori din Transilvania.
Pentru că sunt formator de meserie și îmi doresc să contribui la schimbarea, atât de necesară, a învățământului românesc, următorul pas de a mă înscrie la cursul de formare de formatori în mentalitate deschisă a venit foarte firesc. Acest curs a fost contextul prielnic pentru a-mi întări convingerea că însușirea principiilor dezvoltate de Institutul Arbinger este cea mai bună metodă pentru a îmbunătății relațiile între profesori și elevi, între profesori și părinții elevilor și între profesori și colegii lor. Forța celor 4 principii pe care se bazează conceptul de mentalitate deschisă rezidă în simplitatea și esențializarea ideilor și în faptul că sunt replicabile în orice alt domeniu-business, relații interumane, comunicare, dezvoltare personală etc.
Cele 4 principii ale mentalității deschise în educație sunt:
1). Vezi măreția (atunci când reușești să vezi într-un copil întregul lui potențial și să-l motivezi, acel copil și-l va și manifesta).
2). Trezește interesul și imaginația (profesorii ar trebui să fie de fapt niște coach-i și să fie doar martorii descoperirilor elevilor lor).
3). Învață continuu (învățarea este bi-laterală; nu doar elevii învață de la profesori ci și profesorii învață de la elevi).
4). Construiește comunități (învățarea nu are loc între gura cuiva și urechea altcuiva; are loc între inimi și minți).
Am avut multe momente de „aha!” pe parcusul cursurilor realizând cât de ușor este să avem relații bune cu ceilalți, dar cea mai importantă concluzie personală este că orice am face, cel mai mult contează felul în care-i privim pe ceilalți: ca pe niște oameni, ca pe niște obiecte (atunci când nu contează deloc pentru noi) sau ca pe niște vehicule (când contează pentru noi doar atunci când ii putem manipula și folosi).
Dacă sunteți profesori și nu vă mulțumește actualul sistem de învățământ și realizați că trebuie să vă schimbați paradigma de gândire și de acțiune, vă recomand să intrați în comunitatea SuperTeach, să vă înscrieți la cursurile de Mentalitate Deschisă în Educație, s-o și practicați și să deveniți acel profesor care chiar schimbă destine.
Articol de Oana Mîndruț, formator și președinte al asociației Life Education for All
