Există mai multe moduri de a interpreta și defini mentalitatea și ni se solicită adesea să explicăm conceptul Arbinger de MENTALITATE versus conceptul de mentalitate definit în opera sa, de Carol Dweck.
Carol Dweck este profesor la Universitatea Stanford și este binecunoscută pentru cartea sa cu record de vânzări, Mindset: The New Psychology of Success, publicată în 2006. În această carte, Dweck ilustrează faptul că disponibilitatea și capacitatea oamenilor de a învăța și de a crește depinde de un anumit lucru, de credințele pe care le au despre ei înșiși, indiferent dacă cred că inteligența și abilitățile lor sunt fixe (Dweck numește această credință de sine o mentalitate fixă) sau că pot învăța și crește, la care se referă ca o mentalitate de creștere.
Dweck aduce dovezi convingătoare că oamenii care cred că pot crește realizează mult mai mult decât cei care cred că nu pot. Constatările ei subliniază faptul că mentalitățile noastre au un impact dramatic asupra rezultatelor pe care le obținem.
Institutul Arbinger se concentrează în definirea conceptului de Mentalitate pe legătura noastră cu lumea din jurul nostru – conexiunea noastră cu ceilalți (membrii familiei, vecini, clienți, colegi, manageri, lideri, colaboratori, ba chiar străini). Putem fi conectați la alții într-un mod egoist, văzându-i pe alții în principal ca obiecte sau instrumente care trebuie să fie folosite pentru propriile noastre scopuri (numim asta o Mentalitate Închisă). Sau, putem fi conectați la ceilalții într-un fel care îi include, unde îi vedem pe alții ca oameni care contează ca noi (Mentalitate Deschisă).
Conceptul Arbinger, pur și simplu, este legat de legătura noastră cu alții.
DIFERENȚA
Deci, cum diferă conceptul lui Dweck cu privire la mentalitățile fixe și de creștere față de conceptul Arbinger cu privire la mentalitatea închisă și cea deschisă?
Arbinger și Dweck evidențiază idei diferite. Dweck folosește termenul de MENTALITATE în esență pentru a distinge două forme de auto-credință. Aceste două mentalități (de creștere și fixă) pot fi comparate, figurat vorbind, cu cineva „privind în oglindă”.
În schimb, Arbinger folosește termenul de MENTALITATE pentru a ne referi la cele două modalități prin care putem vedea conexiunea și responsabilitățile noastre față de ceilalți. Prin urmare, și mentalitățile noastre, deschise sau închise, pot fi comparate cu o fereastră, unde mă pot concentra asupra priveliștii sau asupra reflecției mele în geam.
ELEMENTE COMUNE
În schimb, există o intersecție importantă între aceste două cadre conceptuale. O persoană care are o mentalitate închisă poate crede că abilitățile sale sunt fixe sau că pot crește. Totuși, tipul de activități de creștere în care o persoană se va implica va fi cu totul diferit – atât ca natură, cât și ca impact – în funcție de modul în care mentalitatea sa este închisă sau deschisă.
Arbinger arată că oamenii care au o mentalitate deschisă pot lucra mult mai mult în colaborare și cu o mai mare productivitate cu ceilalți decât cei care sunt concentrați pe sine (chiar dacă acei oameni care se concentrează pe sine cred că pot crește). Oricare ar fi credința de sine, performanța noastră și conectarea cu ceilalți depinde de modul în care vedem și reacționăm la ceilalți. Aceasta elucidează modul în care sunt modelate toate experiențele noastre de viață printr-o alegere – indiferent dacă este închisă sau deschisă. Pot alege să văd lumea dintr-o perspectivă a modului în care „ceilalți mă afectează” sau pot alege să ved lumea dintr-o perspectivă a modului în care „înțeleg impactul meu asupra altora”. Această alegere modelează întreaga noastră experiență și modul în care vedem și alegem să lucrăm. Obiectivele și sarcinile la locul de muncă nu apar în vid, iar noi înșine și ceea ce facem îi vom afecta întotdeauna pe alții.
Pînă vom reuși să vedem constant și continuu munca noastră în raport cu ceilalți (cu o mentalitate deschisă), vom continua să experimentăm probleme precum vina, dezangajarea, lipsa colaborării, lipsa responsabilității, conflictul, performanță slabă și așa mai departe, în organizații, echipe și persoane fizice.
În timp ce MENTALITATEA lui Dweck se referă în principal la factori care afectează capacitatea unei persoane de a învăța și a crește, MENTALITATEA Arbinger se referă la capacitatea de a trăi și de a lucra productiv și în colaborare cu alte persoane.
Următoarea diagramă oferă o ilustrare vizuală a intersecției dintre aceste două cadre conceptuale.
Cadranul 1: Cu mentalitate de creștere în timp ce îi vede pe alții ca obiecte („Eu sunt propriul meu erou”)
Acest tip de persoană crede că poate crește și învăța, dar ar putea face acest lucru în detrimentul altora, în timp ce își urmărește propriile obiective și nevoi, neconștientizând modul în care ar putea să-i afecteze pe alții din jurul lui. Se străduiește să fie cel mai bun și este adesea super competitiv, văzându-i pe alții ca pioni pe drumul lor spre succes. Poate urca în ierahrnie, “călcând pe cadavre”.
Cunoașteți oameni din organizația sau echipa dvs. care arată în acest fel – inteligenți, dar nu le pasă mult de ceilalți?
Cadranul 2: Cu mentalitate de creștere în timp ce îi vede pe alții ca oameni („Iubitul antrenor”)
Acest tip de persoană consideră că poate crește și învăța în timp ce îi văde pe alții ca oameni cu propriile lor nevoi și obiective unice pentru a crește, ca și ale lor. În eforturile lor, ar avea în vedere nevoile și obiective celorlalți, fiind conștienți de modul în care ei îi afectează pe ceilalți.
Ei se dedică învățării, fiind în același timp și în slujba altora. Sunt maeștri / lideri respectuosi, care construiesc echipe și comunități grozave, în timp ce scot în evidență ce are mai bun fiecare membru al echipei.
Ai avut vreodată privilegiul să muncești / să trăiești în jurul unei astfel de persoane?
Cadranul 3: Cu mentalitate fixă în timp ce îi vede pe alții ca obiecte („The gatekeeper / Portarul”)
Acest tip de persoană tinde să creadă că abilitățile sale sunt relativ fixe, în timp ce îi vede pe ceilalți ca obiecte, fără să știe cum îi afectează. Ei tind să se concentreze în primul rând pe propriile nevoi și pe obiectivele și rezultatele lor. Doresc să arate inteligent, în timp ce sunt hiper sensibili la orice feedback care le-ar contesta convingerile proprii. S-ar putea să se simtă paralizați de lucruri negative care pot apărea, și nu doresc să ia în considerare informații care sunt noi pentru ei, protejându-și cu înverșunare propriile puncte de vedere.
Ați fost în preajma cuiva care este pedant inutil?
Cadranul 4: Cu mentalitate fixă în timp ce îi vede pe alții ca oameni („Camperul / vilegiaturistul fericit”)
Acest tip de persoană consideră că abilitățile lor sunt relativ fixe, în timp ce încă mai sunt în stare să îi vadă pe alții ca oameni cu nevoi și obiective proprii. Deși au o gândire fixă cu privire la propria lor capacitate de a învața și a crește, iau în considerare nevoile și obiectivele altora, conștientizând în același timp modul în care îi afectează pe ceilalți.
Ei se mulțumesc cu ceea ce au și identifică realist lucrurile la care sunt buni și o fac cu mândrie, în timp ce le sunt de folos celorlalți. Ei nu aspiră la faimă sau poziție – mai degrabă sunt mulțumiți de abilitatățile lor în viață, în timp ce sunt deschiși să colaboreze cu cei din jurul lor.
Cunoști pe cineva care este mulțumit de viața sa și își petrece zilele ajutând oamenii din jurul lui?
Articol Arbinger Institute USA