Stabilitatea este piatra de temelie a construirii unei organizații – sau a unui stil de viață individual – menit să reziste tumultului. Totuși, căutarea stabilității ar putea fi în opoziție cu creșterea pe care în mod ideal încercați să o creați?
Nimeni nu vrea să fie ca o lumânare pe care să o sufle cea mai mică adiere a adversității.
Nimeni nu vrea să fie fragil, nu-i așa? Cuvântul în sine aduce în minte gândurile de a fi ușor deteriorat, fragil sau instabil. Nimeni nu dorește să aibă un psihic fragil care trebuie să fie mângâiat, îngrijit și protejat de ceilalți atunci când apar provocările inevitabile ale vieții și muncii. Nimeni nu dorește să fie persoana pe care toată lumea o menajează, îngrijorată de deranjarea stării emoționale fragile.
Oamenii vor să fie rezilienți și robuști, capabili să reziste incertitudinii și volatilității. Mai degrabă decât o lumânare, ne imaginăm să fim mai mult ca un bec; neafectat deloc de briză.
Sau NU?
Recenta pandemie a ilustrat ceea ce autorul / filosoful Nassim Nicholas Taleb a susținut de ani de zile. În lumea complexă și volatilă de astăzi, rezistenta și robustețea nu sunt suficiente.
Da, becul rezistă brizei (adversitate externă) și luminează – atâta timp cât are o bază robustă, are un flux uniform de curent și nu este zguduit (stabilitate internă). Într-un mediu instabil, becul devine fragil. La fel, încercarea de a fi rezistent în mediul de lucru de astăzi poate provoca fragilitatea.
Atunci când munca nu reușește să îndeplinească așteptările personale de stabilitate, consecvență, corectitudine, calitate înaltă / conducere empatică și pachete de salarii / beneficii mereu îmbunătățite, rezilientul poate deveni fragil.
În cartea sa, Anti-fragile: Things That Gain from Disorder, Taleb aduce acest argument. Anti-fragilitatea este calitatea esențială pentru indivizi, familii, companii, sisteme și guverne care doresc să prospere într-o lume din ce în ce mai complexă și volatilă. Taleb susține că obiectivul este să nu fie ca o lumânare sau un bec, ci ca focul, câștigând, crescând, alimentat de vânturile adversității și provocările din calea sa. Nu mai este suficient să fii rezistent. Trebuie să revii mai puternic și mai bine. Trebuie să devii anti-fragil.
Anti-fragilitate și mentalitate
Pentru a ilustra uniunea dintre anti-fragilitate și mentalitatea deschisă, luați în considerare câteva comparații simple cu situațiile și răspunsurile de zi cu zi.
CÂND VĂD DISFUNCȚIONALITĂȚI ÎN ORGANIZAȚIE…
Fragil
…. mă simt frustrat și împiedicat.
Rezistent
…. nu las să mă deranjeze; Aștept până se rezolvă problema.
Anti-fragil (cu o mentalitate deschisă)
… Mă simt revigorat de ocazia de a găsi noi modalități de a lucra în colaborare pentru a ajuta lucrurile să meargă bine.
CÂND SIMT CĂ ALȚII SUNT OSTILI SAU INDIFERENȚI FAȚĂ DE MINE…
Fragil
… Mă simt furios sau am resentimente sau zdrobit sau oprimat.
Rezistent
…. Încerc să îi ignor și să-mi fac treaba.
Anti-fragil (cu o mentalitate deschisă)
… Devin fascinat și curios cu privire la justificările lor și la cum am contribuit eu la ele.
CÂND ÎI VĂD PE ALȚII, CARE SUNT DECONECTAȚI ȘI LUCREAZĂ LA UN NIVEL MINIM…
Fragil
…. Mă simt așa: dacă ei pot scăpa fără a lucra, eu de ce ar trebui să muncesc din greu?
Rezistent
… Încerc să mă mențin deconectat de ei și să nu las situația să mă deranjeze.
Anti-fragil (cu o mentalitate deschisă)
… Încerc să stabilesc dacă există vreun mod prin care i-am împiedicat sau nu mi-am îndeplinit responsabilitatea față de ei.
CÂND VĂD BLOCAJ, BIROCRAȚIE ȘI MICROMANAGEMENT ÎN ORGANIZAȚIE …
Fragil
… Mă simt ca „iar se întâmplă asta, de ce să ne deranjăm să schimbăm ceva?”
Rezistent
… Încerc să nu las să mă deranjeze, știind că toate organizațiile au aceleași probleme.
Anti-fragil (cu o mentalitate deschisă)
… Înțeleg că cei prea precauți au multe presiuni și frici care îi împiedică, fac tot posibilul să le descopăr / să le elimin îngrijorările și să îi încurajez.
CÂND NU PRIMESC CREȘTERI ȘI BENEFICII, PE CARE CONSIDER CĂ LE MERIT…
Fragil
… Devin indifferent, pierzându-mi motivația și vorbind de rău organizația.
Rezistent
… Încerc să ignor și să lucrez ca întotdeauna.
Anti-fragil (cu o mentalitate deschisă)
… Încerc să stabilesc dacă există vreun mod prin care i-am împiedicat sau nu mi-am îndeplinit responsabilitatea față de ei.
……………………………………………………………………………………………………………………………….
Analizând toate acestea, fiecare cititor poate analiza cum se simte, cum sună și cum arată o mentalitate deschisă (antifragilă) în timpul unei pandemii. Nu are puterea de a exclude capacitatea de a fi afectat – s-au făcut încercări similare și sunt adesea greșite, slăbind organizația în timp, pe măsură ce stagnează. Mai degrabă, este să înțelegem factorii de stres pe care îi experimentăm și să devenim curioși cu privire la modul în care pot alimenta lecțiile și creșterea organizației noastre.
Cover photo by StartupStockPhotos from Pixabay
Articol de Jack Colwell, consultant senior Arbinger Institute