Navigăm în vremuri tulburi. Probleme care au existat mult timp în diferite societăți din lume ies la suprafață într-un mod care solicită din partea noastră a tuturor, ca familie umană, să privim mai atent la noi înșine, la societatea noastră, la instituțiile și organizațiile noastre și la modul cum ne vedem unul pe celălalt.
Am uitat că suntem o familie.
Ca familie, am permis rasismului și fanatismului să intre în casele noastre. Am permis membrilor acestei familii să fie marginalizați, abuzați și oprimați. Rasismul și fanatismul de orice fel sunt probleme care trebuie soluționate acum. Și abordarea lor necesită înțelegerea că toate aceste rele sunt simptome ale unei probleme mult mai profunde – a ciumei globale moderne, similare cu virusul fizic din trecut.
Infectarea familiei umane ne amenință pe toți. Aceasta este ciuma dezumanizării.
Dezumanizarea este o orbire fundamentală față de umanitatea celorlalți – să nu vezi pe altul ca pe o persoană. Este să crezi că ceilalți nu contează așa cum contăm noi. Este despre a priva alți oameni de calitățile de bază care ne definesc ca oameni; în esență, să îi dezbraci de umanitatea lor. Este transformarea lor în obiecte.
Și se răspândește contagios. Dezumanizarea justifică și de aceea permite maltratarea și rasismul. Alimentează și scuză violența față de cei considerați nedemni sau inegali.
Recunoaștem această plagă în generalizări flagrante și părtiniri explicite. Indiciile mai subtile implică concepții inconștiente despre un grup sau etichetări.
Când vedem oamenii ca fiind mai puțin valoroși decât noi înșine, noi încurajăm maltratarea celorlalți chiar dacă noi nu suntem conștienți de asta. Cultura noastră, limba noastră și instituțiile noastre pot ascunde și perpetua rasismul. Această animozitate este manifestarea unei culturi adânc înrădăcinate de separare și alterare – atât evidentă, cât și subtilă.
Chiar dacă recunoaștem cu ușurință dezumanizarea agresivă, putem rata prea ușor formele aparent subtile care există în noi. Cu toții trebuie să fim vigilenți în recunoașterea practicilor și comportamentelor care ne permit să justificăm tratarea altora fără respect și fără demnitate sau ca obiecte pentru că pur și simplu ignorăm și neglijăm semnalele. Nu va exista niciun progres fără a identifica și eradica mai întâi aceste justificări.
În 2017, am scris: „… dacă ne uităm cu atenție în oglindă, noi putem vedea întreaga omenire privindu-ne înapoi. Și ceea ce ar trebui să fie cel mai evident în legătură cu această reflecție este că noi ne uităm la o persoană. Demnitatea și respectul pe care persoana din oglindă simte că le merită sunt aceleași cu demnitatea și respectul pe care îl datorăm tuturor. „
Ca lideri, trebuie să asigurăm egalitatea, diversitatea și incluziunea în instituțiile și organizațiile noastre.
Ne opunem fără echivoc nedreptății rasiale și inegalitatății. Ascultăm activ și învățâm să descoperim unde nu am reușit. Noi suntem angajati să facem schimbări organizaționale pe măsură ce descoperim propriile noastre probleme și lucrăm cu intenția de a le demonta.
Articol semnat de Institutul Arbinger (USA).